*Ciupercile Terapeutice* şi Proprietăţile Lor

Cu toate că apar sub formă vegetală, nu posedă nici rădăcini şi nici frunze. Nu au nici măcar flori şi nu sintetizeză clorofilă; în plus,  nu trebuie uitată valoarea toxică şi proprietăţile halucinogene pe care unele dintre ele le posedă.

În decursul timpului, au fost folosite în diferite moduri, pornind de la funcţia hemostatică şi cauterizantă în medicină pentru a continua, apoi, cu utilizarea ca  substanţe colorante pentru ţesutul  sau pictarea rituală (body-paintingul) corpului în triburile antice şi aşa mai departe.

 Coriolus Versicolor

Primele graffiti care reprezintă imaginea unei ciuperci, au fost descoperite în urmă cu aproximativ 7000 de ani în deşertul Sahara.

 Mai recent, în jurul anilor ‘90, a fost găsită în Europa o mumie care dateză din epoca cuprului.

 A fost descoperită în sudul Tirolului (Italia), în gheţarul Similaun şi botezată”Otzi”. În hainele mumiei, s-au găsit fragmente de polyporus crescute pe mesteacan, acest strămoş le folosea pentru uz medical din moment ce poliporus are proprietăţi antibiotice.

S-au avut ştiri relative acestor alimente, încă din timpul egiptenilor. Ciupercile terapeutice erau numite “fiii zeilor” şi se putreau hrăni cu ele doar Faraonii.

Pleurotus Ostreatus

Nu doar, se gasesc urme ale acestora, de asemenea, în Grecia, Mexic şi în toată America Latină, precum şi, după cum s-a menţionat deja, în China.

De-a lungul secolelor au fost adesea privite cu suspiciune, cu aversiune. Motivul era simplu: speciile otrăvitoare erau folosite pentru a ucide, mai ales în Evul Mediu.

Din Europa speciile de la curtea lui Luigi XIV s-au extins în Anglia şi de aici în SUA spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Trebuie amintit şi faptul că acestea sunt un aliment foarte folosit şi în Europa de Est unde le sunt recunoscute şi proprietăţile nutritive nu doar cele terapeutice.

Să pătrundem acum în profunzimea caracteristicilor ciupercilor medicinale. Dacă vrem să înţelegem utilizarea corectă a acestora, trebuie să facem obligatoriu referire la medicina tradiţională chineză.

Chaga (Inonotus Obliquus)

Mult utilizate în nutriţie şi fitoterapie de peste patru secole, sunt incluse în dieta de zi cu zi a populaţiei, având în vedere caracteristicile lor de purificare a ficatului şi rinichilor, în special.

Îninte de a continua cu studiul nostru, trebuie să facem câteva precizări importante.

 Chiar putând fi paragonate cu vegetalele, pentru forma şi structura lor, ciupercile terapeutice sunt identificate într-o clasă de sine stătătoare.

În ciuda faptului că sunt ancorate substratului ca şi fiecare plantă, nu au capacitatea de a sintetiza substanţele nutriţiei, în mod autonom.

Acestea, într-adevăr se alimenteză prin absorbţie.

Lumea vegetală în general, utilizează fotosinteza clorofilă, pentru a extrage substanţele nutritive necesare creşterii. Regnul animal în schimb, se alimenteză prin ingestie, ingerând substanţe care mai apoi vin fracţionate şi digerate.

Ganoderma Lucidum

În ziua de astăzi, ciupercile, au caracteristici care nu corespund lumii vegetale, ci celei animale.

În timpul studiilor afectuate în laborator, a apărut prezenţa în fibrele ciupercilor, a chetinei, o moleculă prezentă în organismele animale dat total absentă la vegetale.

Dacă căutăm particularitaile chitinei în chimie, observăm că este un polizaharid foarte rezistent, atât atacul microbilor, cât şi agenţilor externi cum ar fi căldura, frigul chiar şi seceta. În virtutea acestor caracteristici, ciupercilor le-a fost atribuit un regn aparte, din care fac parte numeroase categorii.

Regnului fungi, într-adevăr, aparţin circa un milion de specii diferite ca şi dimensiune, conformaţie şi structură metabolică, fac parte mucegaiuri, licheni, carboni şi ciuperci din corpul fructifer.

Sunt definite Macromicete sau ciuperci superioare, acelea care au dimensiuni considerabile şi pot fi observate cu ochiul liber. Macromicetelor le aparţin toate categoriile de ciuperci care se recolteză în păduri şi pot fi consumate.

Agaricus Blazei Murril

Sunt microscopice, în schimb, ciupercile inferioare, numite Micromicete. Acestei categorii, aparţin ciupercile utilizate în laboratorul farmaceutic pentru a produce antibiotice, sau acelea care acoperă cu mucegai mâncarea şi acelea care faciliteză fermentarea.

 P.S. Daca acest articol ti-a fost util, lasa-ne un comentariu si distribuie, Multumesc